Planul tau pentru o silueta mai zvelta II

“Taci!, spuse ea mintii sale. Te rog taci, tu care cauti nod in papura, scobesti rani, numeri pierderile, te temi de esecuri, tu – colectoare de plangeri viitoare si trecute!”
Leni Zumas, Red Clocks

Daca aceasta parte a mintii noastre ar fi usor de „imblanzit” multe din problemele noastre s-ar rezolva foarte usor. Insa, stim toate cat este de dificil sa inaintam spre obiectivele dorite fara a tine cont de ea. In final se va razbuna. Cand „ne vom impiedica” putin sau vointa va slabi, va exploda cu toata forta si ne va arunca inapoi de unde am plecat sau poate chiar mai jos.

Aceasta parte a noastra este cea care ne determina sa credem ca „antrenamentele nu sunt pentru noi ci pentru cei care sunt sportivi de performanta si sunt facuti pentru sport”; „nu suport febra musculara!”; „sunt prea pofticioasa ca sa fiu slaba!”; „nu ma pot abtine sa termin tableta de ciocolata!”, etc. Cine spune ca problemele de greutate pornesc din alta parte decat de la felul in care se raporteaza mintea la miscare si alimentatie inseamna ca nu le-a studiat bine.

Inainte sa iti transmit tot ceea ce eu am invatat de la altii si din experienta proprie e necesar sa stii ca am avut parte si eu multe incercari grele si mai ales de autolimitari. Pana la varsta de 12 ani am fost obeza. Nu mancarea a fost o problema ci mostenirea genetica si izolarea sociala. Mancam cand eram plictisita, cand eram suparata sau anxioasa pentru ca asa fusesem invatata sa fac fata problemelor. La scoala, colegele mele de clasa se fereau sa ma aleaga in echipa lor de handbal pentru ca nu puteam sa alerg la fel de repede ca ele. Prin urmare, am inceput sa am convingerea ca nu sunt facuta pentru sport. Nimeni nu s-a sinchisit sa caute aptitudinile mele fizice din cauza surplusului de kilograme. In timp ce in jurul meu, fetele erau alese pentru diverse sporturi pentru a performa, eu capatam convingerea ca nu voi fi niciodata atletica. Fusesem izolata dar in acelasi timp contribuiam la intarirea ei prin atitudinea mea pasiva si pesimista.

Declicul a venit in urma unor evenimente  mai mult sau mai putin dramatice despre care voi povesti in alt context. Incet, am  inceput sa-mi exercit vointa in directia construirii unei noi persona. Procesul a fost unul anevoios dar am castigat acceptarea reactiilor emotionale proprii si mai ales capacitatea de a „vedea” ceea ce le declansa. Apoi am cautat modele pozitive care au trecut prin ceea ce treceam eu si au reusit sa transforme circumstantele nefericite in teren fertil pentru schimbarea in bine si am invatat de la ele.

Pe scurt, modalitatile de a folosi psihologia noastra in scop constructiv sunt:

Mindfulness sau prezenta de spirit pentru a-ti intelege comportamentul. Fara el nu ai de unde porni.

Dezvoltarea unei mentalitatea de crestere. Daca te complaci in starea creata de status quo si esti convinsa ca „asa sunt eu si gata…” nici o reteta de fericire din lumea aceasta nu va avea efect.

In ultimul rand si cel mai important reeditarea povestii tale, mai exact – acea parte a ei care contribuie la cele mai mari reactii emotionale.

Articolul viitor va fi ultima parte a acestui subiect in care voi conchide cu un ultim si cel mai important sfat. Pana atunci iti doresc sa ai parte de o minte cat mai limpede!

Surse: Switch de Dan Heath si Chip Heath

Sursa foto: https://www.rete7.cloud/funniest-moment-when-cat-scared-funny-cat-video/