Vreau, chiar vreau sa…

„Pot rezista la orice, mai putin ispitei” – Oscar Wilde

Vointa e ca un muschi, daca nu o folosesti se atrofiaza. Daca o folosesti prea mult, se va „rupe”. James Clear, autorul Atomic Habits, descrie cum in foarte multe situatii vointa ajunge la capat prin suprasolicitare, distorsionand capacitatea de a lua decizii obiective. Un extras in acest sens il poti gasi si intr-un articol de pe blogul sau aici. Sunt convinsa ca nu te situezi in categoria celor care nu-si folosesc vointa pentru ca nu ai fi interesata sa citesti articole de acest fel. Pun pariu ca te incadrezi in categoria celor care iau foarte multe decizii, mai mici sau mai mari,  zilnic. Printre toate acestea probabil ca se situeaza si dilema de a iesi afara pe usa pentru a merge la sala vs. alt „trebuie sa fac” de pe lista ta lunga.

In aceste conditii este absolut normal sa devii coplesita, chiar stresata si sa cedezi in favoarea celei mai ispititoare posibilitati din acel moment. Ce e de facut? Sa o iei incet, sa accepti ca nu poti atinge cerul. Fii blanda cu tine, dar ferma. Rupe lista aceea interminabila si incepe sa prioritizezi ceea ce ai de facut, in asa fel incat lista ta sa fie mult mai scurta si sa cuprinda ceea ce este cu adevarat important. Daca nu o „scoti la capat” pentru ca tot pare sa fie important, incepe sa cauti solutii pentru a le scurta durata. Exemplu: shoppingul poate sa fie facut online, acea intalnire cu prietena se poate face la sala si nu la cafenea, etc. Poate chiar ar fi oportun sa devii o minimalista pentru a-ti aerisi viata si sa scapi de oboseala decizionala.

In final, nu e nevoie sa facem nimic. Viata trece oricum vrem sa o ducem. Ne intalnim cu totii in locul cel mai plin de pace cu putiinta, slabe sau grase. Eu una ma asigur ca aceasta calatorie sa fie una „pe cinste”, impartasind-o cu tine, draga prietena!